O moștenire care dăinuie
Când reflectez asupra acelor zile de început, sunt impresionat de impactul durabil pe care Casa Robescu și Clubul Elevilor din Galați l-au avut asupra mea. Aici, între acele ziduri istorice, am învățat pentru prima dată să mă exprim prin artă, să navighez în echilibrul delicat dintre tradiție și inovație. Chiar și acum, în timp ce urmăresc arta sustenabilă în viața mea profesională, lecțiile pe care le-am învățat la Galați - importanța rădăcinilor, a tradiției și curajul de a crea în fața adversității - continuă să-mi modeleze munca.
Casa Robescu încă dăinuie, după 127 de ani, martoră tăcută a generațiilor de tineri artiști care, la fel ca mine, și-au găsit vocea între zidurile sale. Și, deși lumea din jurul ei s-a schimbat dramatic, rămâne un simbol al creativității, rezilienței și puterii durabile a artei de a transcende timpul și circumstanțele.
În lumea cenușie a României comuniste, culorile vii ale picturilor noastre ne aminteau că, chiar și în cele mai întunecate vremuri, arta are puterea de a ilumina și de a transforma.